PISTÓN s. n. 1. organ de mașină, cilindru înfundat la unul sau la ambele capete, care, printr-o mișcare rectilinie, alternativă, contribuie la transformarea energiei fluidului motorului termic în energie mecanică sau invers, la pompe, compresoare etc. 2. ventil vertical la unele instrumente de suflat de alamă, cu ajutorul căruia, mărindu-se lungimea coloanei de aer, se coboară înălțimea sunetului emis. (< fr. piston) Vezi definitia »

CAPE BRETON [keip brétn], ins. canadiană în Oc. Atlantic, la NE de Pen. Noua Scoție; 10,3 mii km²; 170,1 mii loc. (1981). Localit. pr.: Sydney. Relief muntos cristalin. Alt. max.: 532 m. Climat umed. Zăcăminte de huilă, min. de fier, auroargentifere. Pescuit de cod. Parc național. Vezi definitia »

CARILÓN, carilonuri, s. n. Instrument muzical la care se pot executa melodii cu ajutorul unor clopote sau al unor lame acordate la anumite tonuri. – Din fr. carillon. Vezi definitia »

INTERFÓN, interfoane, s. n. Aparat de comunicare folosit în interiorul unui grup de clădiri, al unei clădiri sau al unui apartament. – Din fr. interphone. Vezi definitia »

GAZOTRÓN, gazotroane, s. n. Tub electronic cu gaz, cu descărcare în arc, folosit ca diodă redresoare pentru tensiuni mari. – Din rus. gazotron. Vezi definitia »