Definita cuvantului fenomenologie
FENOMENOLOGÍE s.f. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifestă ele în timp și spațiu. ♦ Termen în filozofia lui Hegel care denumește teoria despre dezvoltarea conștiinței umane, înțeleasă ca formă a autodezvoltării „spiritului absolut”. ♦ Curent filozofic idealist contemporan, întemeiat de gânditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. [Gen. -iei. / < fr. phénoménologie].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fenomenologie
OOLOGÍE s.f. Parte a ornitologiei care are ca obiect studiul ouălor de păsări. [Gen. -iei. / < fr. oologie, cf. gr. oon – ou, logos – știință]. Vezi definitia »
GRATULÁȚIE, gratulații, s. f. (Astăzi rar) Felicitare. – Din lat. gratulatio. Vezi definitia »
INTERJÉCȚIE s. f. parte de vorbire neflexibilă care exprimă stări sufletești, imită sunete, zgomote etc. (< fr. interjection, lat. interiectio) Vezi definitia »
CITOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază structura, dezvoltarea și funcțiile celulelor. – Din fr. cytologie. Vezi definitia »
–galactíe v. gala–. Vezi definitia »