Definita cuvantului fenomenologie
FENOMENOLOGÍE s.f. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifestă ele în timp și spațiu. ♦ Termen în filozofia lui Hegel care denumește teoria despre dezvoltarea conștiinței umane, înțeleasă ca formă a autodezvoltării „spiritului absolut”. ♦ Curent filozofic idealist contemporan, întemeiat de gânditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. [Gen. -iei. / < fr. phénoménologie].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fenomenologie
SOLENÁȚIE s.f. (Fiz.) Mărime egală cu suma algebrică a curenților electrici de conducție din conductoarele care îmbrățișează o curbă închisă. [Gen. -iei. / < fr. solénation]. Vezi definitia »
HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »
INSINUÁȚIE, insinuații, s. f. Insinuare. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. insinuation. Vezi definitia »
GRUIE s. f. 1. Macara la încĂ�rcarea și descĂ�rcarea navelor. 2. (cinem.) Suport mobil care poartĂ� camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. -Din fr. Grue Vezi definitia »
AUTOGAMÍE s. f. 1. polenizare cu polen produs în aceeași floare. 2. autofecundare la unele protozoare. (< fr. autogamie) Vezi definitia »