MANUELÍN adj. n. Stil manuelin = stil dezvoltat în arta și arhitectura portugheză de la sfârșitul sec. XV și începutul sec. XVI și care ajunge la apogeu în timpul domniei lui Emanuel I, caracterizat prin bogăția sculpturii ornamentale plasată pe structuri gotice, cu influențe romane, maure și orientale. [< fr. manuélin]. Vezi definitia »

TERPÍN s. n. Substanță chimică obținută prin hidratarea esenței de terebentină. ◊ Hidrat de terpin = substanță chimică utilizată ca medicament expectorant. [Var.: terpínă s. f.] – Din fr. terpine. Vezi definitia »

1.vagin,, a baga degetu-n -----''=a caca steagu Vezi definitia »

GÁLBIN, -Ă adj., subst. v. galben. Vezi definitia »

piédin (-ni), s. m. – Primele fire de urzeală nețesute. – Var. piedin, s. n., chiedin. Mr., megl. piadin. Lat. *pĕdĭnus, de la pĕdem (Candrea, Conv. Lit., XXXVIII, 881-5; Pușcariu 1307; Candrea-Dens., 1378; REW 6354), cf. it. pedano, pedene, penero, sicil. pédinu. Alb. pedim pare să provină din rom. (Jokl, RF, II, 246). Vezi definitia »