caniótă (canióte), s. f. – Sumă strînsă la jocul de cărți. Fr. cagnotte. Vezi definitia »

IDIOBOTÁNICĂ s. f. ramură a botanicii care studiază plantele considerate individual și nu fitocenologic. (< fr. idiobotanique) Vezi definitia »

SEPTUAGÍNTĂ s. f. versiunea alexandrină a Vechiului Testament tradusă în limba greacă. (< lat. septuaginta) Vezi definitia »

batjócură (batjócuri), s. f. – Luare în rîs, bătaie de joc. De la a bate joc (cf. a bate 36). În vechime se folosea în acest sens cu pl. jocuri, cf. le este lor a batere jocuri pre creștini, Miron Costin; pe baza acestui pl. batjocuri (‹ bate jocuri) s-a format din nou un sing. batjocură. În privința asocierii ambilor termeni a bate și joc, explicația pare dificilă; există și în mai multe limbi sl. (cf. DAR). Explicația sugerată anterior de către Pușcariu 176, în legătură cu o combinație de tipul it. baiocco sau bazzecola, este lipsită de fundament, și însuși autorul a renunțat la ea, în DAR. Menționăm că Cihac, II, 638, se referă la ngr. βαγορίζω „a insulta”. Din rom. provine săs. „bažokurin” „a-și bate joc”. Vezi definitia »

SIMÉZĂ s. f. 1. mulură la partea de sus a unei cornișe. 2. panou pentru susținerea tablourilor într-o galerie, într-o expoziție. (< fr. cimaise) Vezi definitia »