ART DECÓ subst. Stil în design, popular între anii 1920 și 1930, caracterizat, în special, prin contururi scoase în evidență, forme geometrice și zigzagate și întrebuințarea de noi materiale, precum plasticul. [Pr. fr.: ar(t) decó] (din fr. art déco, din Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes = expoziție internațională de artă decorativă și industrială modernă, organizată la Paris, în Franța, în 1925; cf. engl. art deco) [Cuvinte străine (recent intrate în limbă), pp. 1046-1052; def., et. MW] Vezi definitia »

DÚCO s.n. Lac pe bază de nitroceluloză; plastifiant, solvent sau colorant întrebuințat la fabricarea acestui lac. [< Du(pont) co(lor) – nume comercial]. Vezi definitia »

ECO¹- elem. „sunet” „ecou”. (< fr. échi-, cf. lat. echo, gr. ekhos, ekho) Vezi definitia »

NARCO-, -NARCÓZĂ elem. „somn, narcotic”. (< fr. narco-, -narcose, cf. gr. narke) Vezi definitia »

DICO- v. diho-. Vezi definitia »