SEMÁNTIC, -Ă, semantici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea sensurilor cuvintelor și a evoluției acestor sensuri; semasiologie, semantism. 2. (Log.) Teoria interpretării unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. II. Adj. Care ține de semantică (I 1), care se referă la sensurile cuvintelor; semasiologic. – Din fr. sémantique. Vezi definitia »

NEURÓTIC, -Ă adj. nevrotic. (< germ. neurotisch) Vezi definitia »

HELIOGRÁFIC, -Ă adj. referitor la heliografie. ♦ hârtie ~ă = hârtie specială, acoperită pe o față cu un strat sensibil la acțiunea luminii, pe care se copiază la heliograf (1) desene făcute pe hârtie de calc. (< fr. héliographique) Vezi definitia »

AHASVÉRIC, -Ă adj. veșnic rătăcitor. (< germ. ahasve-risch) Vezi definitia »

CATÁRTIC, -Ă adj. 1. Care purifică. 2. Care provoacă purgație; laxativ. [< fr. cathartique, cf. gr. kathairein – a purifica]. Vezi definitia »