cinghél (cinghéluri), s. n. – 1. Cerc, inel, fretă. – 2. Cîrlig. – Mr. cinghelu, megl. cenghiel. Tc. çenghel „cîrlig” (Roesler 608; Șeineanu, II, 127); cf. ngr. τσιγϰέλι, alb., bg., sb. čengel. Vezi definitia »

aerél s.m. (înv. și pop.) substanță cu miros urât și gust grețos, întrebuințată în medicină. Vezi definitia »

POSTELNICÉL, postelnicei, s. m. Titlu dat unui slujbaș (civil sau militar) de la curtea domnească subordonat postelnicului (1); persoană care avea acest titlu. – Postelnic + suf. -el. Vezi definitia »

CUPRONÍCHEL s.n. Aliaj de cupru și nichel. [Cf. germ. Kupronickel, fr. cupronickel]. Vezi definitia »

HEMATOCÉL s. n. tumoare formată prin acumulare de sânge într-un țesut sau organ. (< fr. hématocèle) Vezi definitia »