AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Agrozootehnie. 2. Adj. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. [Pr.: -zo-o] – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii). Vezi definitia »

SIRÍC, siricuri, s. n. Prăjină cu care se conduc plutele. ♦ Prăjină care se poartă sprijinită de umăr și cu ajutorul căreia se duc greutăți, legate de capătul dinspre spate. – Tc. sırık. Vezi definitia »

ETEROMÉTRIC, -Ă adj. (despre strofe) din versuri de măsuri diferite. (< fr. hétérométrique) Vezi definitia »

IGIÉNIC, -Ă adj. referitor la igienă; potrivit regulilor de igienă. (< fr. hygiénique) Vezi definitia »

preastîpnic (-ci), s. m. – Apostat. – Var. prestîpnic. Sl. prĕštąpĭnikŭ (Tiktin). Sec. XVI, înv. Vezi definitia »