CONTINGÉNT, -Ă I. adj. care poate să fie sau să nu fie, să se producă sau nu; întâmplător, accidental, fortuit. II. s. n. 1. totalitatea tinerilor născuți în același an și luați în evidența organelor militare. ◊ totalitatea elevilor și studenților (aproximativ) de aceeași vârstă care intră și parcurg împreună aceeași treaptă de învățământ. 2. grup omogen de oameni. 3. plafon cantitativ ori valoric al importului sau exportului unor mărfuri într-o anumită perioadă. (< fr. contingent, lat. contingens) Vezi definitia »

COMPARTIMÉNT s.n. 1. Parte dintr-un spațiu împărțit în mai multe subunități, separată cu pereți despărțitori etc.; despărțitură. ♦ Diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate). [Pl. -te. / cf. fr. compartiment, it. compartimento]. Vezi definitia »

a se da crocant expr. a se lăuda, a se grozăvi. Vezi definitia »

AFINÁNT s. m. substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru afinare. (< fr. affinant) Vezi definitia »

PREVALÉNT, -Ă adj. Care prevalează; de importanță majoră; predominant. [Cf. it. prevalent]. Vezi definitia »