OMISIÚNE s. f. faptul de a omite; omitere; (p. ext.) lucru omis. (< fr. omission, lat. omissio) Vezi definitia »

SEDAȚIÚNE s.f. v. sedație. Vezi definitia »

COLIMAȚIÚNE s.f. v. colimație. Vezi definitia »

ATENȚIÚNE s. f. v. atenție. Vezi definitia »

APELAȚIÚNE s. f. 1. denumire, calificare, nume. 2. (jur.) apel. ◊ adresare (însoțită de o cerere, de o rugăminte). (< fr. appellation, lat. appellatio) Vezi definitia »