AMONÍT, amoniți, s. m. Numele unor moluște cefalopode fosile cu cochilia în formă de spirală împărțită în mai multe compartimente. – Fr. ammonite. Vezi definitia »

SÂCÂÍT, -Ă, sâcâiți, -te, adj. (Rar) Greu de mulțumit; pisălog, cicălitor. – V. sâcâi. Vezi definitia »

IZMENÍT, -Ă, izmeniți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) afectat, fandosit, mofturos. – V. izmeni. Vezi definitia »

SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor ) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti. Vezi definitia »

IMPLICÍT, -Ă adj. (și adv.) cuprins în ceva, care se înțelege de la sine. (< fr. implicite, lat. implicitus) Vezi definitia »