ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (II 1), privitor la acustică. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri minere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor. II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. – Din fr. acoustique. Vezi definitia »

URÁNIC, -Ă, uranici, -ce, adj. (Livr.) Uranian. – Din fr. uranique. Vezi definitia »

EMISFÉRIC, -Ă adj. În formă de emisferă. [Var. hemisferic, -ă adj. / cf. fr. hémisphérique]. Vezi definitia »

DECIMÉTRIC, -Ă, decimetrici, -ce, adj. De ordinul decimetrului. – Din fr. décimétrique. Vezi definitia »

ALGORÍTMIC, -Ă, algorítmici, -e, adj. ~ ◊ (Inform.) Limbaj algoritmic = limbaj de programare pentru ordinatoare. (cf. fr. algorithmique) Vezi definitia »