flăcăíe s.f. (înv.) vremea cât un flăcău petrece necăsătorit; celibat. Vezi definitia »

CÚRIE s.f. 1. (Ist.) Unitate religioasă, militară și politică la romani, reprezentând o subdiviziune a triburilor primitive. ♦ Loc unde se aduna această unitate. ♦ Clădire în care se aduna senatul roman. ♦ Senatul municipiilor. 2. (Bis.) Administrația pontificală a bisericii catolice. [Pron. cu-ri-e, gen. -iei. / < lat. curia, cf. it. curia, fr. curie]. Vezi definitia »

PALEOARHEOLOGÍE s.f. Arheologie a timpurilor preistorice. [Gen. -iei. / < fr. paléoarchéologie]. Vezi definitia »

VEXILOGÍE s.f. Disciplină istorică având ca obiect de studiu steagurile din diferite epoci și țări. [Gen. -iei. / < fr. vexilogie, cf. lat. vexillum – vexil, gr. logos – studiu]. Vezi definitia »

HEMOFOBÍE s. f. hematofobie. (< engl. hemophobia) Vezi definitia »