rulá (ruléz, rulát), vb. – A proiecta o peliculă. Fr. rouler. – Der. ruladă, s. f. (tril; prăjitură în formă de sul), din fr. roulade; rulant, adj. (care rulează; propriu căilor ferate); ruletă, s. f., din fr. roulette; rulou, s. n., din fr. rouleau. Vezi definitia »

REFULÁ vb. I. tr. 1. A respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe care contrazic conștiința morală a individului. 2. A deplasa, a ridica cu ajutorul unei pompe un fluid într-o conductă sau într-un vas. 3. A bate la cald sau la rece un metal ori un aliaj destinat confecționării unor piese pentru a vedea cum se comportă. [< fr. refouler]. Vezi definitia »

La care nu te gandesti; neasteptat; inoportun Vezi definitia »

AUTOREGLÁ vb. tr., refl. a (se) regla automat. (< fr. autorégler) Vezi definitia »

léla adv. – Hoinărind, fără scop. Creație expresivă, care pare să indice ideea de clătinare, de bălăbăneală, ca și cea de gîngăveală și de prostie, cf. sb. lola „a umbla creanga”, pol. lele „prost”, ceh. lyla „neghiob”, sb. lolati se „a hoinări”, napol. lollo „prost”, calabr. lèllu „tont”, sp. lelo „prost”; v. și Iordan, BF, IX, 151 și REW 4860. – Der. leleu, s. m. (prost); teleleu, s. m. (haimana, trîntor); lălîu (var. lălîi), adj. (prost, dezordonat), cf. Battisti, III, 2199; lălăi, vb. (a vorbi aiurea; a îngîna, a cînta încet și monoton), pentru a cărui formulă expresivă cf. lat. lallare, gr. λαλέω, λαλάζω, germ. lallen; lălăială (var. lălăitură), s. f. (îngînare, fredonare); loloti, vb. (Trans., a face zgomot); loloț (var. pl. loloți, loloațe), s. n. (smoc de lînă smulsă de scai la trecerea oilor); loloți, vb. refl. (Trans., a se încîlci). – Cf. lele, tala(lăi), lațe. Vezi definitia »