FLAGELÁȚIE s.f. Flagelare. [Gen. -iei, var. flagelațiune s.f. / cf. lat. flagellatio, fr. flagellation]. Vezi definitia »

PARIGORÍE, parigorii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Mângâiere, consolare. ◊ Loc. adv. În (sau de-o) parigorie = ca să facă pe voia cuiva, de hatârul cuiva; p. ext. de formă, într-o doară. 2. Prostie, aiureală, zăpăceală. – Din ngr. parighoría. Vezi definitia »

ETOGRAFÍE s. f. descriere a obiceiurilor, practicilor, comportamentului unui grup etnic. (< fr. éthographie) Vezi definitia »

năbădáie (năbădắi), s. f. – 1. Atac de epilepsie. – 2. Atac, criză. – Var. năbădaică. Sl. (sb., bg., rus.) napadanije „atac” (Cihac, II, 211; Tiktin). – Der. năbădios, adj. (epilectic; coleric; neliniștit). Cf. năpădi. Vezi definitia »

STRIDULÁȚIE s. f. sunet ascuțit, țârâit produs de unele insecte, mai ales pentru ca unul dintre cele două sexe să-l cheme pe celălalt. (< fr. stridulation) Vezi definitia »