DISLALÍE s. f. tulburare în articularea cuvintelor, datorată unor malformații sau leziuni ale organelor fonatoare. (< fr. dyslalie) Vezi definitia »

MIELOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei părți din măduva spinării. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myélotomie, cf. gr. myelos – măduvă, tome – tăiere]. Vezi definitia »

ORATORÍE s. f. arta de a întocmi și de a ține discursuri; elocvență, retorică. (< lat., it. oratoria) Vezi definitia »

STOMATOSCOPÍE s.f. Metodă de examinare a mucoasei cavității bucale cu ajutorul stomatoscopului. [Gen. -iei. / cf. fr. stomatoscopie, germ. Stomatoskopie < gr. stoma – gură, skopein – a privi]. Vezi definitia »

ZOANTROPÍE s.f. (Med.) Delir în timpul căruia bolnavul se crede metamorfozat în animal. [Pron. zo-an-, gen. -iei. / < fr. zoanthropie, cf. gr. zoon – animal, anthropos – om]. Vezi definitia »