HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

SITOLOGÍE s.f. v. sitiologie. Vezi definitia »

IMUNOPATOLOGÍE s. f. Ramură a imunologiei care studiază imunitatea (1) organismului în relație cu boala. – Din engl. immunopathology. Vezi definitia »

GALVANOTAXÍE s.f. Influență exercitată de curenți galvanici asupra ființelor unicelulare; galvanotropism. [Gen. -iei. / < fr. galvanotaxie]. Vezi definitia »

DIGENÍE s.f. (Biol.) Înmulțire care se realizează prin contribuția ambelor sexe. [Gen. -iei. / < fr. digénie, cf. gr. dis – doi, gennan – a naște]. Vezi definitia »