FIZIOCRAȚÍE s. f. Doctrină economică din secolul al XVIII-lea care susține că munca agricolă constituie unica sursă de bogăție. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratie. Vezi definitia »

OVARIOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile ovarului. (< fr. ovariopathie) Vezi definitia »

CURĂȚITORÍE s. f. v. curățătorie. Vezi definitia »

COMUTÁȚIE s.f. 1. Comutare; schimbare, mutație. ♦ Totalitatea operațiilor de conectare și deconectare a liniilor, efectuate în scopul realizării unei legături telefonice sau telegrafice. 2. Trecere a unei secțiuni a înfășurării induse a rotorului unei mașini electrice cu colector dintr-o cale de curent într-alta, în cursul rotirii rotorului. 3. (Lit.) Figură de stil prin care sunt puse în opoziție două propoziții astfel încât prin schimbarea ordinii cuvintelor să rezulte un sens contrar. [Gen. -iei, var. comutațiune s.f. / cf. fr. commutation, lat. commutatio]. Vezi definitia »

DISOMÍE s. f. monstruozitate caracterizată prin existența a două corpuri complete, alipite în unul sau mai multe puncte. (< fr. disomie) Vezi definitia »