DILACERÁȚIE s.f. Dilacerare. [< fr. dilacération]. Vezi definitia »

molénie, molénii, s.f. (înv.) rugăciune. Vezi definitia »

SATURÁȚIE s. f. 1. stare a unui sistem fizico-chimic sau tehnic pentru care anumite mărimi au atins valoarea maximă; stare a unei soluții care conține cea mai mare cantitate posibilă dintr-un corp dizolvat în ea. ◊ stare a unui compus care nu mai conține valențe libere. 2. (fig.) satisfacere maximă a cuiva; (p. ext.) îmbuibare; sațietate (2). ♦ până la ~ = atât cât poate suporta cineva. (< fr. saturation, lat. saturatio) Vezi definitia »

DIGINÍE s. f. stare a unui organism cu două seturi cromozomiale materne. (< fr. digynie) Vezi definitia »

AEROSCOPÍE s. f. investigare a condițiilor atmosferice prin examenul microbiologic al aerului. (< germ. Aeroskopie, engl. aeroscopy) Vezi definitia »