beregátă (-ắți), s. f. – 1. Mărul lui Adam. – 2. Gît, gîtlej. – Istr. biricuată. Lat. *verucata, de la veruca, datorită aspectului mărului lui Adam, cf. sp. nuez (Pușcariu, Dacor., IX, 440). Este cuvînt folosit în Banat, Olt. și Munt. (ALR, I, 38). Sb. berikat, semnalat de Candrea ca posibil etimon, trebuie să provină din rom. Nu pare posibilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 475, din gr. *βάρυξ-υγος, der. de la φάρυγξ. Vezi definitia »

DEZINVOLTÚRĂ s. f. (Livr.) Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture. Vezi definitia »

CĂCĂREÁZĂ, căcăréze, s. f. Excrement animal, în special cel în formă de bobițe, defecat de capre, oi și iepuri. (din *căcărea (< căca; cf. it. cacherello) + suf. -ză) Vezi definitia »

PERISPONDILÍTĂ s.f. Inflamație (reumatică) a țesuturilor din jurul vertebrelor. [Cf. fr. périspondilite]. Vezi definitia »

PIEZOCERÁMICĂ s.f. – V. piezoceramic (1) [DEX'98] Vezi definitia »