SFIÓS, -OÁSĂ, sfioși, -oase, adj. Lipsit de îndrăzneală; timid, rușinos, rezervat, sfielnic, sfiicios; (despre manifestări, gesturi) care denotă timiditate, lipsă de îndrăzneală, nesiguranță, jenă. [Pr.: sfi-os] – Sfii + suf. -os. Vezi definitia »

sfătăciós, sfătăcioásă, adj. (înv.; despre oameni) sfătos. Vezi definitia »

NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom, + (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Ne- + sățios. Vezi definitia »

CHITINÓS, -OÁSĂ adj. Cu chitină. [< fr. chitineux]. Vezi definitia »

AFECTUÓS, -OÁSĂ, afectuoși, -oase, adj. Care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jurul lui; prietenos, călduros. [Pr.: -tu-os] – Fr. affectueux (lat. lit. affectuosus). Vezi definitia »