destúl adv. – 1. Suficient, de ajuns, în cantitate îndestulătoare. – 2. (Interj.) Ajunge!, gata!, încetează! – 3. (Adj.) Care este atît cît trebuie. De la sătul, cu prep. de (Pușcariu 1531; Tiktin; Candrea), cf. de ajuns. – Der. îndestula (var. destula, (în)destuli), vb. (a da suficient; a satisface, a mulțumi, a sătura); îndestulător, adj. (suficient, abundent); neîndestulat, adj. (nemulțumit); neîndestulător, adj. (insuficient). Din rom. provine bg. destur. Vezi definitia »

CEAURUL, familie de boieri din Moldova (sec. 17-18). Mai importanți: 1. Gheorghe Ștefan C., domn al Moldovei (1653, 1653-1658). 2. Vasile C., reprezentant al partidei austrofile din Moldova. Pretendent la tronul țării (1716-1717); învins de Mihai Racoviță. Vezi definitia »

INCREDÚL, -Ă adj. (Rar) Care nu crede ușor ceva; greu de convins. [Cf. fr. incrédule, lat. incredulus]. Vezi definitia »

APENDÍCUL s. n. apendice mic. (< fr. appendicule) Vezi definitia »

turnul babel Vezi definitia »