INDICATÓR, -OÁRE I. adj. care indică, face cunoscut. II. s. n. 1. aparat, instrument, element care arată valoarea unei mărimi măsurate. 2. panou de semnalizare a direcției, a distanței pe un drum etc. 3. lucrare ca îndrumător. III. s. m. 1. expresie numerică ce caracterizează cantitativ un fenomen sau proces, ori îi definește evoluția. 2. substanță care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanțe. 3. plantă care, prin prezența sau absența sa într-un ecosistem, indică caracterul sau intensitatea acestuia. IV. s. f. (mat.) curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor. (< fr. indicateur) Vezi definitia »

TELEMETRÓR s. m. tehnician care lucrează cu telemetrul; telemetrist. (< fr. télémétreur) Vezi definitia »

PRIVIGHETÓR¹, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. Vezi definitia »

ANCORATÓR, -OÁRE, s. n. Dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei (1). – Ancoră + suf. -tor. Vezi definitia »

ANTICIPATÓR, -OÁRE, anticipatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face anticipări. – Din fr. anticipateur. Vezi definitia »