POLÓNIU s. n. element chimic radioactiv, asemănător cu telurul, care se găsește alături de radiu, în pehblendă. (< fr. polonium) Vezi definitia »

SACERDÓȚIU s. n. (Livr.) Rang, demnitate de preot; fig. chemare, misiune. ◊ (Colectiv) Cler, preoțime. – Din lat. sacerdotium. Vezi definitia »

PECÚLIU s.n. 1. Avere câștigată de un tânăr neemancipat, de un sclav sau de un soldat și pe care acesta o primea la emancipare sau la eliberare. 2. Sumă mică, neînsemnată (economisită, strânsă prin muncă). ♦ Sumă de bani primită de un condamnat după ispășirea pedepsei, pentru munca prestată în timpul detențiunii. [Pron. -liu. / < lat. peculium, cf. fr. pécule]. Vezi definitia »

VÍCIU s. n. 1. defect, imperfecțiune; lipsă. ♦ ~ de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) ~ de formă = greșeală în redactarea unui act, care îl face anulabil. 2. deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. (< fr. vice, lat. vitium) Vezi definitia »

APOTÉCIU s. n. organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. (< fr. apothécium) Vezi definitia »