Definita cuvantului foen
FOEN s.n. 1. Vânt cald și puternic care bate în munții Alpi. 2. Aparat electric pentru uscarea părului cu ajutorul unor curenți de aer cald. [Pron. fön, scris și foehn. / < fr. foehn, germ. Föhn].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu foen
FELOGÉN s. n. țesut vegetal care produce suberul și felodermul. (< fr. phellogène) Vezi definitia »
PROTOBITÚMEN s.n. Bitumen în stare de formare, reprezentând prima fază de transformare a materiei organice în petrol. [< germ. Protobitumen]. Vezi definitia »
PLEISTOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a cuaternarului, caracterizată din punct de vedere climatic prin alternanța intervalelor reci (glaciații) cu intervale calde (interglaciații); glaciar; diluviu. // adj. Care aparține acestei epoci; diluvian. [Pron. ple-is-. / < fr. pléistocène, cf. gr. pleistos – cel mai, kainos – nou]. Vezi definitia »
COLAGÉN, -Ă adj. (Despre substanțe) Care ajută la prepararea substanțelor gelatinoase. // s.n. Substanță organică albuminoidă, din care sunt constituite pielea, cartilajele etc. [< fr. collagène, cf. gr. kolla – clei, gennan – a naște]. Vezi definitia »
AVÉN s.n. v. avenă. Vezi definitia »