fonfíu s.m. (reg.) plantă cu flori albastre ce crește prin păduri și crânguri; pervincă, fonchiu, saschiu. Vezi definitia »

MUNICÍPIU s.n. 1. (Ant.) Titlu dat orașelor supuse autorității Romei, care își păstrau însă dreptul de a se administra singure și ai căror locuitori erau cetățeni romani. 2. Oraș mare cu administrație proprie, având o oarecare autonomie în cadrul administrației de stat. [Pron. -piu. / < lat. municipium, cf. fr. municipe]. Vezi definitia »

năcăfíu, năcăfíi, s.m. (reg.) prost, nătâng, nătărău. Vezi definitia »

SERAFÍU, -ÍE, serafii, adj. (Rar) Serafic. – Din seraf[ic] + suf. -iu. Vezi definitia »

MANGALAGÍU, mangalagii, s. m. (Astăzi rar) Persoană care fabrică mangal (1); cărbunar, mangalizator. – Mangal + suf. -agiu. Vezi definitia »