LÚMBUS s.n. (Anat.) Porțiune dorsală a trunchiului cuprinsă între torace și pelvis; lombe. [< lat. lumbus – șale]. Vezi definitia »

FRACTOCÚMULUS s. m. fragment de cumulus rupt de vânt, situat la joasă altitudine. (< fr. fractocumulus) Vezi definitia »

DUS¹ s. n. (Rar) Faptul de a (se) duce; plecare. – V. duce. Vezi definitia »

TÓNUS, tonusuri, s. n. 1. Stare permanentă de ușoară tensiune a mușchilor unui organism sănătos (aflat în repaus). 2. Stare permanentă de excitație (în condiții de repaus) a centrilor nervoși. ♦ Fig. Energie, vigoare. – Din fr. tonus. Vezi definitia »

RUS², RÚSĂ, ruși, rúse, adj. Blond. (din sl. rŭsu; deriv. din lat. russus pare mai puțin prob., cf. roșu) Vezi definitia »