Definita cuvantului fonic
FÓNIC, -Ă adj. 1. Format din sunete, privitor la sunete. 2. Sonor. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „sonor”, „de sunet”, „de vorbire”, cu ajutorul căruia se formează adjective. [< fr. phonique, it. fonico, cf. gr. phonos].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fonic
AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -ce, adj. Care are caracter de autocrație; care are puteri absolute. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocratique. Vezi definitia »
CLOROSÓDIC, -Ă, clorosodici, -ce, adj. Cu clor și sodiu; obținut pe baza tratării chimice a sării. – Clor[os] + sodic. Vezi definitia »
PERIFÉRIC, -Ă I. adj. situat la periferie, de margine; periferial. ◊ (fig.) de mică însemnătate. II. s. n. dispozitiv în afara unității centrale a unui ordinator, servind la introducerea, memorarea sau extragerea de date. (< fr. périphérique) Vezi definitia »
ántic / antíc adj. m., pl. ántici / antíci; f. ántică / antícă, pl. ántice / antíce Vezi definitia »
POLITÉHNIC, -Ă, politehnici, -ce, adj. Care cuprinde sau se referă la mai multe științe tehnice. ◊ Institut politehnic (și substantivat, f.) = instituție de învățământ superior unde se pregătesc cadre de specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice. – Din fr. polytechnique. Vezi definitia »