TURCOMERÍT, -Ă, turcomeriți, -te, adj. (Înv.) Partizan al turcilor. ♦ Fig. Despotic. – Ngr. turcomerites. Vezi definitia »

NEINSTRUÍT, -Ă, neinstruiți, -te, adj. 1. Care nu a urmat o formă de învățământ pentru a se instrui, care nu posedă cunoștințe temeinice (în general). 2. (Despre ostași) Care nu și-a îndeplinit stagiul militar (deși a împlinit vârsta legală). – Ne- + instruit. Vezi definitia »

ÎMBLĂTÍT s. n. Îmblătire; p. ext. timpul când se face îmblătirea. [Var.: (reg.) umblăcít s. n.] – V. îmblăti. Vezi definitia »

SUNNÍT, -Ă s.m. și f. Mahomedan care respectă preceptele înscrise în sunna. [< fr. sunnite]. Vezi definitia »

MOABÍT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din regiunea Moab (Palestina). ◊ (s. f.) limbă semitică din ramura cananeeană. (< fr. moabit) Vezi definitia »