AMENAJAMÉNT s. n. 1. disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor. ◊ lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate. 2. (rar) organizare. 3. (cib.) seria operațiilor de așezare care într-un program nu contribuie direct la obținerea soluției, ci mai curând la buna utilizare a organelor calculatorului. (< fr. aménagement) Vezi definitia »

IMANÉNT, -Ă adj. propriu naturii, esenței obiectului, care acționează din interiorul lui; intrinsec. (< fr. immanent, lat. immanens) Vezi definitia »

SPIRÁNT, -Ă adj. Consoană spirantă (și s.f.) = consoană care se pronunță cu un fel de suflu a organelor vorbirii; consoană fricativă. [< fr. spirant, cf. lat. spirare – a respira]. Vezi definitia »

RADIOALINIAMÉNT s.n. Dispozitiv electromagnetic care permite unui navigator să fie ghidat de-a lungul unui ax. [Pron. -di-o-a-li-ni-a-. / cf. fr. radioalignement]. Vezi definitia »

ANARHIZÁNT, -Ă adj. care manifestă simpatie pentru anarhism. (< fr. anarchisant) Vezi definitia »