SEMIOLÓGIC, -Ă, semiologici, -ce, adj. Privitor la semiologie, care aparține semiologiei. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. sémiologique. Vezi definitia »

FONÉTIC, -Ă, fonetici, -ce, s. f., adj. 1. Ramură a lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiția și evoluția sunetelor limbajului articulat. ◊ Fonetică generală = ramură a foneticii care studiază sunetele în general, fără să se oprească la o limbă anumită. Fonetică descriptivă (sau statică) = ramură a foneticii care se ocupă cu descrierea și clasificarea sunetelor vorbirii în general sau ale unei limbi anumite într-o perioadă determinată. Fonetică istorică (sau evolutivă) = ramură a foneticii care studiază sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi înrudite în dezvoltarea lor, încercând să stabilească legile după care au loc modificările fonetice. Fonetică experimentală (sau instrumentală) = ramură a foneticii care studiază sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale și al unor mijloace tehnice. Fonetică sintactică = studiul modificărilor fonetice suferite de un cuvânt sub influența cuvintelor vecine cu care se găsește în relații sintactice. Fonetică funcțională = fonologie. 2. Adj. Relativ la sunetele unei limbi; care ține de fonetică (1), privitor la fonetică. ◊ Ortografie fonetică = ortografie bazată pe principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță. – Din fr. phonétique. Vezi definitia »

IÓDIC adj. acid ~ = acid oxigenat al iodului. (< fr. iodique) Vezi definitia »

HIGROMÉTRIC, -Ă, higrometrici, -ce, adj. Care ține de higrometrie, referitor la higrometrie. – Din fr. hygrométrique. Vezi definitia »

COSMONAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la cosmonautică. II. s. f. astronautică. (< fr. cosmonautique, rus. kosmonavtika) Vezi definitia »