ORICÁLC s.n. Un fel de metal prețios de care vorbesc vechii autori greci. [< fr. orichalque, cf. gr. oros – munte, chalkos – aramă]. Vezi definitia »

sulc, súlcuri, s.n. (înv.) 1. brazdă de pământ (alternând cu un șanț, cu o groapă). 2. încrețitură (pe o suprafață netedă). Vezi definitia »

FOTOCÁLC s.n. Calc [(1) în DN] obținut prin acțiunea luminii. [< fr. photocalque]. Vezi definitia »

tîlc (-curi), s. n. – 1. Interpretare. – 2. Comentariu, explicație. – 3. Semnificație, sens. Sl. tlŭkŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 400). – Der. tîlcovanie, s. f. (interpretare, exegeză), înv. din sl. tlŭkovanije; tîlcos, adj. (Basar., povestitor, care istorisește cu plăcere); tîlcui, vb. (a interpreta, a explica, a comenta; a traduce), din sl. tlŭkovati; tîlcuitor, s. m. (interpret; exeget). Vezi definitia »

CUBÉLC s. m. v. culbec. Vezi definitia »