stolnicíe s.f. (înv.) 1. slujba, funcția stolnicului domnesc; calitatea de stolnic; perioadă în care cineva deținea această slujbă. 2. instituție administrativă care se afla sub conducerea stolnicului; clădire în care se afla această instituție. Vezi definitia »

HIPOTEHNÍE s. f. Creșterea și dresarea calului. – Din fr. hippotechnie. Vezi definitia »

AGROGEOLOGÍE s. f. Știință agricolă care se ocupă cu studiul rocilor pe care s-au format soluri arabile; vechea denumire a pedologiei. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. agrogéologie. Vezi definitia »

ELEUTERÍE s.f. (Ist.) Guvernare liberă a unui stat din Grecia antică. ♦ (La pl.) Serbări care se celebrau în amintirea unei victorii. [Pron. -le-u-, gen. -iei. / < fr. éleuthérie, gr. eleutheria – libertate]. Vezi definitia »

NETREBNICÍE, netrebnicii, s. f. Faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; ticăloșie, mârșăvie, josnicie. – Netrebnic + suf. -ie. Vezi definitia »