ECOANSÓN s. n. 1. ornament triunghiular cuprins între două arcade tangente legate la înălțime de un brâu orizontal; piatră care formează colțul ambrazurii unei ferestre sau uși. 2. finisare a colțurilor unei încăperi. (< fr. écoinșon) Vezi definitia »

GON³(O)- elem. „genunchi”. (< fr. gon/o/-, cf. gr. gonys) Vezi definitia »

GNOMÓN, gnomoane, s. n. Instrument antic folosit pentru a determina meridianul locului, constituind cel mai vechi tip de cadran solar. – Din fr. gnomone. Vezi definitia »

POLTRÓN, -Ă, poltroni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) laș, fricos. – Din fr. poltron. Vezi definitia »

MERLÓN, merloane, s. n. Fiecare dintre masivele de zidărie care depășeau parapetul și limitau crenelurile la lucrările de fortificație antice și medievale. – Din fr. merlon. Vezi definitia »