ORTOFÓNIC, -Ă adj. referitor la ortofonie. ◊ (despre transmisiuni radioelectrice) care redă precis timbrul sunetului emis. (< fr. orthophonique) Vezi definitia »

CÁINIC, -Ă, cainici, -ce, adj. (Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. – Căi + suf. -nic. Vezi definitia »

INTRATELÚRIC, -Ă adj. (despre cristale de mineral magmatic) dintr-o topitură magmatică, în interiorul scoarței, înainte de ieșirea la suprafață sub formă de lavă. (< engl. intratelluric) Vezi definitia »

GÉNIC, -Ă adj. (biol.) referitor la gene; al genelor. (< fr. génique) Vezi definitia »

INFRATORÁCIC, -Ă adj. situat sub torace. (< engl. infrathoracic) Vezi definitia »