DĂRÂMĂTÓR, -OÁRE, dărâmători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dărâmă. – Dărâma + suf. -ător. Vezi definitia »

SENIOR¹, seniori, s. m. (În evul mediu, în apusul Europei) Stăpân al unui domeniu asupra căruia își exercită și unele atribute ale puterii de stat; p. ext. nobil. [Pr.: -ni-or] – Din lat. senior. Vezi definitia »

SPOR²(O)-/SPORI-, -SPÓR elem. „spor, să-mânță”. (< fr. spor/o/-, spori-, -spore, cf. gr. spora) Vezi definitia »

SOBÓR, soboare, s. n. 1. (Înv.) Adunare, întrunire, consfătuire; sfat. ♦ (Bis.) Sinod. 2. Slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare de clerici. – Din sl. sŭborŭ. Vezi definitia »

VÂNTIȘÓR s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -ișor. Vezi definitia »