Definita cuvantului rozmarin
ROZMARÍN s. În gastronomie, frunzele acifere, foarte aromate ale rozmarinului (Rosmarinus officinalis) se utilizează drept condiment, de obicei uscate, mărunțite sau pisate, în special în amestecurile de condimente occidentale (herbes de Provence, condimente pentru carne la grătar etc.), pentru aromatizarea preparatelor de carne (de porc, de vânat, de pui).
Sursa: DGE
Sursa: DGE
Cuvinte ce rimeaza cu rozmarin
teletín (-nuri), s. n. – Piele fină de bovine. Tc. teletin (Șeineanu, II, 355), cf. ngr. τελατίνι, sb. teletina (Candrea). Vezi definitia »
PERICLÍN, periclinuri, s. n. 1. (Bot.) Totalitatea frunzelor sau bracteelor care formează involucrul florilor din familia compozeelor. 2. (Geol.) Zonă de apropiere și de unire a formațiunilor geologice de pe cele două flancuri ale cutelor. – Din fr. péricline. Vezi definitia »
ECHÍN, -Ă adj. De cal. ◊ (Med.) Varus echin = deformație constând în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei. [Var. ecvin, -ă adj. / < fr. équin, cf. lat. equinus < equus – cal]. Vezi definitia »
SELSÍN s.n. Mașină electrică de putere mică pentru traducerea și transmiterea la distanță a deplasărilor sau a vitezelor unghiulare. [< fr., engl. selsyn]. Vezi definitia »
senín (-nă), adj. – Limpede, clar. – Var. Trans. serin, sărin. Mr., megl. sirin. Lat. serēnus (Pușcariu 1579; REW 7843), cf. vegl. saran, prov., cat. serè, fr. serein. Asimilarea rin › nin este recentă. – Der. seninare, s. f. (Trans., stîncă de piatră lustruită sau strălucitoare); seninătate (var. seninețe), s. f. (claritate), pe care Pușcariu 1580 îl reduce la lat. serēnitas; (în)senina, vb. (a se face senin). Vezi definitia »