SURUGÍU, surugii, s. m. 1. Vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai) diligențele, poștalioanele sau trăsurile boierești. 2. (Pop.; art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. – Din tc. sürücü. Vezi definitia »

GLUCÍNIU s.n. Beriliu. [Pron. -niu. / < fr. glucinium]. Vezi definitia »

-TÉCIU elem. tec²(a)-. Vezi definitia »

PURPURÍU, -ÍE, purpurii, adj. De culoare roșu-închis ca a purpurei; purpurat, purpuros. – Purpură + suf. -iu. Vezi definitia »

INTERFLÚVIU s. n. porțiune de teren care desparte două văi. (< fr. interfluve) Vezi definitia »