substantiv neutru regionalism din Ardeal care inseamnă; pridvor. terasă,prispă,verandă Vezi definitia »

PREDICATÍV, -Ă adj. 1. care formează sau poate forma predicatul; cu valoare de predicat. ♦ verb ~ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții; nume ~ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă; element ~ suplimentar = parte secundară de propoziție cu dublă subordonare (față de verb și de subiect sau obiect); propoziție ~ă suplimentară (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește în frază rol de element predicativ suplimentar. 2. (log.) referitor la predicat. (< fr. prédicatif) Vezi definitia »

DECORATÍV, -Ă, decorativi, -e, adj. Care decorează; care servește la decorare; ornant, ornamental. ♦ Care produce efecte de suprafață, exterioare, superficiale. ♦ Artă decorativă = artă de a decora (1), cu mijloacele artelor plastice, exteriorul și interiorul unei case, al obiectelor de uz curent, al mobilierului, costumelor etc. – Din fr. décoratif. Vezi definitia »

ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. 1. Care aparține unei asociații (4), privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (4). 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif. Vezi definitia »

APERITÍV, aperitive, s. n. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a deschide pofta de mâncare). – Fr. apéritif (lat. lit. aperitivus). Vezi definitia »