scrímă (-me), s. f. – Sport cu spada, floreta sau sabia. Fr. escrime. Vezi definitia »

PÍPĂ, pipe, s. f. 1. Obiect format dintr-o parte mai groasă și scobită, în care se pune tutunul, și dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul; p. restr. partea mai groasă și scobită a acestui obiect; p. ext. (cantitatea de) tutun care intră în această parte a obiectului; lulea. 2. Piesă de porțelan curbată la un capăt, folosită pentru protejarea instalațiilor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea lor în pereții unei clădiri. 3. Piesă a distribuitorului motorului cu aprindere electrică, care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului. – Din magh. pipa. Vezi definitia »

BLOCDIAGRÁMĂ (‹ fr., germ.) s. f. Reprezentarea în relief la scară mică a unui terit. care redă atît suprafața terenului cît și structura sa geologică. Introdusă în cercetare de geomorfologul american W.M. Davis; indicațiile pentru construirea ei au fost date de A. Lobeck (1924). Vezi definitia »

IZOGLÓSĂ s. f. linie care arată pe o hartă lingvistică limitele teritoriale ale unei particularități de limbă. (< fr. isoglosse) Vezi definitia »

SCANDALAGIOÁICĂ, scandalagioaice, s. f. Femeie care are obiceiul să facă scandal, căreia îi place scandalul. – Scandalagiu + suf. -oaică. Vezi definitia »