ORÁJ, oraje, s. n. (Met.) Fulger însoțit de tunet. – Din fr. orage. Vezi definitia »

CLIVÁJ s.n. Desfacere în lame a unor cristale în direcții determinate; calitatea de a cliva. [< fr. clivage]. Vezi definitia »

PELERINÁJ s.n. 1. Călătorie făcută într-un loc considerat sfânt; hagialâc. 2. (Fig.) Călătorie lungă și grea, cu multe opriri. [Var. pelerinagiu s.n. / < fr. pèlerinage]. Vezi definitia »

BRIGANDÁJ s.n. Tâlhărie, hoție la drumul mare. [< fr. brigandage]. Vezi definitia »

LAVÁJ s.n. Spălare; spălătură. [< fr. lavage]. Vezi definitia »