LANÚGO s. n. 1. (Biol.) Păr fin care acoperă unele regiuni ale corpului la făt. ♦ Fire de păr din alte regiuni decât din cele obișnuite. 2. Puf (la plante, fructe etc.) – Din lat., fr. lanugo. Vezi definitia »

DÍNGO s. m. inv. câine sălbatic de talie mare din Australia. (< fr., engl. dingo) Vezi definitia »

ARAGO, François (1786-1853), astronom și fizician francez. A cercetat refracția și polarizarea luminii, propagarea sunetelor, magnetismul și electromagnetismul, scintilația stelelor, aurorelor polare (1840). Vezi definitia »

GO s.n. Joc, de origine chineză, pe o tablă caroiată prin 19 linii orizontale și 19 verticale, formând 361 de puncte de intersecție, cu 180 de pietre albe și 181 negre de formă identică, asemănător șahului. (cf. fr., engl. go) Vezi definitia »

INTERTRÍGO s.n. Inflamație a pielii care se localizează la încheieturile mari, la sâni, la subsuoară și la gât; (pop.) opăreală. V. eritem. [< fr. intertrigo]. Vezi definitia »