cosînzeánă (cosînzéne), s. f. – Prototip al frumuseții, în basmele populare. – Ileana Cosînzeana, personaj feminin mitic, care personifică idealul lui Făt Frumos. Origine incertă. Este evidentă înrudirea cuvîntului cu sînzeană; însă prima parte a cuvîntului este mai puțin clară. Este poate o amintire a Sfintei Elena, mama lui Constantin, dacă se admite o formă Helena Co(n)s(t)antiana: z s-ar explica prin pronunțarea ngr. *Cos(t)andiana, sau mai bine printr-o contaminare posterioară cu sînziană. Pentru pierderea primului t, cf. forma sl. Kustenitŭ ‹ Kονσταντίνος (Vaillant, BL, XIV, 7). Philippide, Principii, 138, se gîndea la lat. semidivina, ca epitet al Elenei din Troia, soluție evident imposibilă; pentru DAR și Scriban, este vorba de o var. de la sînzeană. Vezi definitia »

NĂPRÁSNĂ, năprasne, s. f. (Înv. și reg.) Întâmplare nefericită, groaznică (ivită pe neașteptate). ◊ Loc. adv. De năprasnă = pe neașteptate, dintr-o dată, fără veste. – Din sl. naprasĩno. Vezi definitia »

MACÁBRU-Ă adj. Care evocă moartea; funebru. Pictură cu dansul macabru al morților. \ Care prevestește o nenorocire; sinistru. S-aude un zgomot macabru. Vezi definitia »

PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară care îndeplinește o misiune de cercetare. de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate. ◊ Patrulă de aviație = subunitate formată din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle. Vezi definitia »

CETÉNĂ, cetene, s. f. Substanță chimică obținută prin piroliza acetonei și care se prezintă sub formă de gaz cu miros înecăcios. – Din fr. cétène. Vezi definitia »