Definita cuvantului frondă
FRÓNDĂ s.f. 1. Mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (Fig.) Răzvrătire, opunere neprincipială persiflantă, cauzată mai ales de interese personale. 3. Organ vegetal de forma unei frunze. ♦ Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele. [< fr. fronde].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu frondă
FASCÍCULĂ s. f. ansamblu format din mai multe foi imprimate; parte a unei lucrări publicate în fragmente succesive. (< fr. fascicule) Vezi definitia »
ÁURĂ s. f. (Livr.; adesea fig.) Nimb, aureolă (1). (Med.) Stare specifică premergătoare crizei de epilepsie. [Pr.: a-u-] – Din lat. aura. Vezi definitia »
ȘPĂLTUÍTĂ, șpăltuite, adj. (Despre piei) Care a fost supus șpăltuirii. – V. șpăltui. Vezi definitia »
CETINĂ (‹ bg., scr.) s. f. 1. Ramură de conifere. 2. Cetină-de-negi = arbust din familia pinaceelor, totdeauna verde, cu tulpini culcate foarte ramificate, frunze solzoase și flori unisexuate sau hermafrodite (Juniperus sabina); area areal restrîns la Cheile Bicazului, M-ții Vrancei, versanții dinspre Oltenia ai Carpaților Meridionali, M-ții Apuseni; se cultivă în grădini ca arbust decorativ; este otrăvitor. Vezi definitia »
HIPNOTOXÍNĂ s. f. toxină paralizantă secretată de tentaculele celenteratelor. (< fr. hypnotoxine) Vezi definitia »