FIORITÚRĂ s. f. (muz.) ornament vocal constând dintr-o notă sau grup de note care servesc să împodobească melodia, executându-se după fantezia interpretului. (< it. fioritura) Vezi definitia »

ZBICEÁLĂ, zbicéli, s. f. Acțiunea de a (se) zbici¹. (zbici¹ + suf. -eală) Vezi definitia »

AERODÍNĂ s.f. Vehicul aerian mai greu decât aerul, care se menține în atmosferă datorită mișcării lui de înaintare. [< fr. aérodyne]. Vezi definitia »

SERENÁTĂ s. f. v. serenadă. Vezi definitia »

HEMEROTÉCĂ s.f. (Liv.) Colecție de ziare și reviste; efemerotecă. ♦ Bibliotecă de publicații periodice; secție a unei biblioteci rezervată periodicelor. [< fr. hémérothèque, cf. it. emeroteca]. Vezi definitia »