IZOLÁȚIE, izolații, s. f. Faptul de a izola (2); (concr.) strat de material izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice. – Din fr. isolation. Vezi definitia »

timónie (-ii), s. f. – (Arg.) Nas. Ngr. τιμόνι „oiște” (Graur, BL, V, 225). Vezi definitia »

HECTIZÍE, hectizii, s. f. Friguri continue. – Din. fr. hectisie. Vezi definitia »

IMPOSTÁȚIE s.f. (Muz.) Preparare a vocii (înainte de a cânta); intonație. ♦ (Lingv.) Catastază. [< it. impostazione]. Vezi definitia »

AUTOTIPOGRAFÍE s. f. tipar înalt ale cărui clișee se prepară prin corodarea unei plăci de metal pe care imaginile au fost executate direct. (< auto¹- + tipografie) Vezi definitia »