potécă (potéci), s. f. – Cărare, drum îngust. – Var. Mold. potică, Banat poteacă. Bg. pătek (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 281; Pascu, Arch. Rom., IX, 303), din sl. tešti „a alerga”, cf. slov. potek „curs, mișcare”. – Der. potecuță, s. f. (diminutiv al lui potecă); potecaș, s. m. (grănicer, corp organizat în Munt. în 1834). Vezi definitia »

stâlpitúră, stâlpitúri, s.f. (înv.) loc marcat cu stâlpi. Vezi definitia »

ELECTRÓNICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază particulele încărcate electric. ♦ Ramură a electrotehnicii care studiază aplicațiile tehnice ale fenomenelor electromagnetice. [Gen. -cii. / < fr. électronique]. Vezi definitia »

ANDROSTERÓNĂ s. f. v. androsteron. Vezi definitia »

CATERINCĂ, caterinci, s.f. 1. Flașnetă 2. fig. Vorbire ironică, zeflemitoare, la mișto. În expresia „a face caterincă de ceva sau de cineva” – a ironiza, a lua peste picior, a face mișto. Vezi definitia »