RESPIRÁȚIE s. f. 1. act fiziologic prin care organismele vii efectuează schimbul de gaze între ele și mediul lor de viață. ♦ ~ artificială = mijloc de reanimare prin introducerea și scoaterea alternativă a aerului din plămânii unui înecat, asfixiat etc. ◊ pauză foarte scurtă, utilizată în tehnica frazării. 2. (fig.) răspândire (a unor sentimente sau idei). ♦ operă (sau lucrare) de largă ~ = operă (sau lucrare) de mare amploare. (< fr. respiration, lat. respiratio) Vezi definitia »

CICLOTIMÍE, ciclotimii. s. f. Stare psihică morbidă în care depresiunea alternează cu buna dispoziție. – Din fr. cyclothymie. Vezi definitia »

CORECTAZÍE s.f. (Med.) Dilatație a pupilei; midriază. [Gen. -iei. / < fr. corectasie, cf. gr. kore – pupilă, ektasis – dilatație]. Vezi definitia »

SEMIARTICULÁȚIE s. f. articulație între două corpuri, care permite și o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. (< fr. semi-articulation) Vezi definitia »

CERBĂRÍE, cerbării, s. f. (Rar) Loc, teren unde sunt ținuți cerbii. – Cerb + suf. -ărie. Vezi definitia »