ȘUFÁNĂ, șufane, s. f. Par gros și lung, ascuțit la un capăt, cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu scape peștele pe sub el. Vezi definitia »

CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, s. f. (În practicile religiei creștine) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (Concr.) Vinul și pâinea care servesc în acest scop. – Cumineca + suf. -ătură. Vezi definitia »

rucáviță (-țe), s. f. – Mînecuță la costumul preoțesc. – Mr. racaviță „manșetă”. Sl. rąkavica „mănușă” (Cihac, II, 320), din rąka „mînă”, cf. răcodelie, rîncă. Vezi definitia »

TELEREVÍSTĂ s. f. revistă (3) transmisă la televiziune. (< tele² + revistă) Vezi definitia »

târcoáță, târcoáțe, s.f. (înv.) 1. lucru de nimic. 2. târfă. 3. belea, pacoste. Vezi definitia »